Animații care mi-au marcat copilăria

Care este perioada  cea mai frumoasă a vieţii?
COPILĂRIA, bineînţeles!
Nu ai griji, te joci toată ziua şi poţi să vorbeşti cu Tom şi Jerry fără că lumea să se uite  chiorâş la tine.
Simpaticele personaje din desene animate mi-au înfrumuseţat copilăria şi aşteptam cu nerăbdare să văd ce farse îi mai joacă şoricelul lui Tom.
Toată trupa, eu şi vreo două prietene, râdeam cu gura până la urechi la fiecare episod iar apoi ieşeam la joacă unde aplicam "cele învăţate" pe copiii mai mici..
Cât de obraznice am fost!!

 Peter Pan cred că a fost prima dragoste a generaţiei mele!
Cum să nu îţi doreşti să zbori în Ţara de Nicăieri, să trăieşti în casa din copac şi să ai ca prietenă o zână năzdrăvană şi mereu pusă pe şotii?!
Mulţi ani am încercat să desluşesc harta care duce pe Tărâmul de Nicăieri...din păcate nu am reuşit, aşa că îmi rămâne doar să zâmbesc când mă gândesc la copilăria mea!

Şcoala a venit şi ea cu noi provocări!
Ştiţi cât de greu mi-a fost  să ajung la ore dimineaţa când pe ecranul televizorului rula "Sisi, Împărăteasa Austriei"?
Îl sorbeam din ochii pe Franz şi i-aş fi dat vreo două Prinţesei Sophie (mama acestuia) pentru că nu îi lăsa pe cei doi să trăiască fericiţi!!
Eh..cred că nu este fetiţă care să nu fi visat măcar o dată să fie prinţesă!

Timpul a trecut şi odată cu el am crescut şi noi.
Deja îmi sună în urechi următoarele fraze:
"-Voi ăştia născuţi după '89  sunteţi copiii Revoluţiei.
Să fiţi mândri că aveţi acces la multe lucruri care în timpul regimului comunist erau interzise!"

Vorbele acestea le-am auzit de atâtea ori din gura profesoarei de biologie din şcoala generală încât le voi ţine minte toată viaţa.
Doamna Popescu era o femeie trecută de 57 de ani, cu părul negru şi  făcut un  permanent de nici apa nu se atingea de el de ţapăn ce stătea.
 Rujul ei roşu ne dădea fiori şi de multe ori o asociam cu Cruella Deville  din "101 dalmaţieni".
Cred că a fost prima persoană de care mi-a fost frică vreodată...probabil de aceea aveam numai 10 la biologie.
De asemenea este prima persoană căreia i-am atribuit un personaj din desene. Îmi amintesc că am văzut "101 dalamaţieni"  până când am învăţat pe de rost replicile.
Cu toate astea îi voi fi mereu recunoscătoare pentru faptul că a trezit în noi dorinţa de a ne cunoaşte propriul corp, mediul înconjurător şi tot ce ţine de ritmul biologic.

În timpul liceului băieţii organizau chiul cu toată clasa când se anunţa că la cinema rulează vreo animaţie.
A două zi aşteptam spăşiţi  interogatoriul dirigintei şi după o ora de dojăneală era mulţumită măcar că  nu ne-am dus prin baruri sau la fumat.
Doamne ce vremuri frumoase!
Eram copii deşi trecuserăm de anii copilăriei!

Când m-am căsătorit  primul film pe care l-am văzut cu soţul meu  a fost Cu toţii la surf! .
Întâlnisem persoana potrivită alături de care puteam să rad în voie de simpaticii pinguini.
În nouă ani de mariaj am reuşit să disecăm săptămânal toate apariţiile  Empire Film şi i-am captat în trupa noastră şi pe cei trei ştrumfi, băieţii noştri dragi!
Copilăria a devenit o stare permanentă de bucurie şi alături de cei mici păşim în lumea desenelor animate, pe tărâmuri necunoscute, unde totul este frumos, fără răutate iar dorinţele îţi sunt împlinite dacă spui "hocus-pocus"!

Articol scris pentru proba 6 din Spring Super Blog 2016.


*sursa foto Disney  pentru: Tom and Jerry, Peter Pan ,Sisi si 101 dalmatieni .